Scrisoare către prietenii de afară

Dragii mei,

Sper că această misivă vă găseşte sănătoşi, puternici şi cât mai puţin afectaţi de efectele crizei economice.

Sorine

Sper că ţi-ai terminat toate examenele pe care le aveai de dat şi că de anul viitor vei putea salva vieţile cât mai multor americani, de pe Coasta de Vest sau cea de Est, de oriunde vei dori tu să te stabileşti. Ştiu sigur că vor fi mulţi cei care habar nu vor avea şi nici nu le va păsa că zilele lor au fost prelungite de mâinile experte ale unui român. Prin tine le urez şi părinţilor tăi să-şi trăiască bătrâneţile de aici, din România, în ţara pe care nu au vrut să o părăsească, cât mai lin şi mai feriţi de năpaste.

Laur

Mi-aş dori să aflu cât mai curând că viaţa ta din Germania a ajuns să însemne şi puţină bucurie alături de familie şi nu doar muncă zi-lumină pentru asigurarea traiului zilnic. Vreau să aud că te bucuri de cele două fete ale tale şi că ajungi în ziua în care le eşti un tată omniprezent, nu mai ales doar un sprijin material.

Vali

Sper că noua ta slujbă din Israel te linişteşte. Ştiu că ţi-e dor de ţara în care te-ai născut şi ai crescut şi sper ca vremurile să îţi îngăduie să revii cât mai curând să o revezi. Poate, cine ştie, cu acea ocazie vom mai fuma împreună o ţigară, aşa cum fumam pe vremuri, împărţind-o frăţeşte până la ultimul fum.

Laura

Mă bucur enorm când vii în ţară şi reuşeşti să îţi găseşti timp ca să ne vedem la un pahar de vin. Chiar dacă Franţa nu e departe, ştiu că ţi-e greu să o faci mai des şi mai ştiu că atunci când se întâmplă, o faci cu inima bucuroasă că te-ai încărcat, măcar pentru o vreme, de mirosul de neuitat al locului unde te-ai născut.

Vouă tuturor, ca şi multor altora pe care nu i-am menţionat aici, vă urez baftă, linişte şi putere. Ştiu că traiul de dincolo v-a oţelit, pe mulţi poate înainte de vreme, şi v-a schimbat scara valorilor. Ştiu că o parte din inimă vă este încă aici. Mai ştiu că pentru mulţi dintre voi ceea ce se întâmplă acum, aici, este de neînţeles. Este normal să fie aşa. Fiţi convinşi că şi pentru o parte dintre cei rămaşi aici totul este o nebuloasă stupidă, un univers absurd pe care Kafka l-ar fi invidiat.

Ştiu că unii dintre voi aţi spus definitiv adio acestei ţări. Este decizia voastră şi o respect. Mai mult, eu însumi v-aş spune acum să staţi acolo şi să luptaţi pentru visurile voastre în mediul cu care v-aţi obişnuit. Să păstraţi această ţară şi pe cei câţiva oameni care îşi aduc aminte de voi într-un colţ al inimii, cu drag, ca pe o amintire frumoasă la care să apelaţi fără şovăire în momente dificile. Şi atât.

Dacă aţi vrea să vă întoarceţi, v-aş ruga să nu o faceţi. România nu vă merită. Cu doar câteva zile în urmă, România a demonstrat că habar n-are ce înseamnă valorile pe care voi le-aţi internalizat prin luptă de zi cu zi şi care v-au devenit o conduită de viaţă. România este, mai mult decât acum 20 de ani, o ţară a salamului cu soia, a urii între oameni, a furturilor şi a dezbinării. N-aveţi ce căuta aici, cel puţin acum. Mai bine să păstraţi amintirea frumoasă a gemului de prune făcut de bunica decât să inspiraţi pe nări izul pestilenţial al micilor din carne stricată oferiţi ca pomană de un agramat ajuns şef politic peste Bucureşti al partidului comunist sau miasma clocită a ouălelor făcute omletă de un alt comunist, fost prim ministru, care, oricum, nu vă poate suferi.

Altfel, vă doresc numai bine şi vă urez un an mai bun decât cel care stă să se încheie. Fie ca lumina sărbătorilor de iarnă să se pogoare senină asupra sufletelor voastre şi sufletelor celor dragi vouă.

Cu drag, Bogdan