Jurnal – 5 martie 2011

Ceai Winterdream la o discuţie legată de un proiect. Ceai suav, cu o felie de portocală şi o linguriţă de miere de pădure. Mmmm… Aromă divină.

Unica amintire de retrăit lăsată de cineva în memoria papilelor mele gustative. Se spune că un om e definit de ceea ce lasă în urmă, iar regretele lui sunt cântece rămase nerostite.

Cineva şi-a lăsat moştenire cântecul inimii pe limba mea, şi acest cântec poartă numele de Winterdream. Suav, complex şi greu. Ca o iarnă cu nămeţi, dar imens de albă şi feeric de liniştită.