Jurnal 21 septembrie 2011

Casa bunicului se afla chiar pe linia de bătălie. În sat erau nemţii, pe dealuri ruşii. Bunicul a murit cu unsprezece schije în trup, de la un obuz tras de ruşi şi explodat chiar în curtea casei. Doctorii i-au scos zece schije. Pe a unsprezecea n-au gasit-o. Se infipsese adânc într-un rinichi. A murit după o agonie de mai bine de o săptămână, de insuficienţă renală.

Înainte de izbucnirea bătăliei, nemţii se instalaseră în sat. Veniseră şi la bunicul, ca să-i ceară cheile de la şcoala de vizavi de casa lui. Vroiau să o folosească drept cartier general mobil. Bunicul a refuzat, spunând că acolo e locul copiilor, nu al soldaţilor. În fond, el era învăţătorul satului. Nemţii şi-au găsit un loc de cartier mobil în altă parte. După bătălie, ruşii au ocupat cu forţa şcoala şi casa bunicului. De unde au plecat după o lună. După ce au violat-o pe bunica şi au luat toate proviziile.

Mi-am amintit de toate astea în aceste zile, când sunt agresat pe toate căile posibile, inclusiv prin postări pe FB, în privinţa discursului regal din Parlament de la sfârşitul lui octombrie. Când un asemenea prilej este folosit iarăşi la modul vuvuzea de tot felul de imbecili pentru a mai trage cu gloanţe de rahat înspre adversarii politici.

Am susţinut şi susţin deschis ideea de monarhie constituţională. L-am susţinut şi pe regele Mihai, până când m-a dezamăgit. Prima dată în 1992, când mai bine de UN MILION de bucureşteni îi strigau: „Maiestate, nu pleca, asta este ţara ta!” şi când un simplu gest l-ar fi purtat pe rege direct pe tronul de la Cotroceni, fără ca bolşevicul criminal Iliescu să mai poată face ceva. Mihai s-a eschivat şi a plecat, iar ulterior l-a promovat pe toate căile pe actoraşul securist Duda ca succesor al lui. A doua dezamăgire a venit mai recent, când am aflat că regele a fost decorat în 1945 ca erou de război de către ruşi.

După viol şi moartea soţului, bunicii i-au trebuit ani buni ca să-şi refacă viaţa. Fără despăgubiri şi fără medalii de eroină primite de la nemernicii de origine slavă. Mihai I a plecat bine mersi în 1947, nevătămat şi neatins, cu familia întreagă.  De aceea, la sfârşitul lui octombrie, când îşi va ţine discursul în Parlament, voi citi liniştit o carte poliţistă. Voi sta fără televizor şi fără Internet. Voi lăsa mâncătorii de rahat să mestece dejecţiile lor în pace pe unde pot. Oricum, a doua zi va izbucni un nou scandal…