Propunerea

Trecea printr-o perioadă proastă. Una din acele perioade când viaţa înseamnă cârcei dureroşi de foame şi senzaţii abisale de izolare, când moartea se iveşte la orizont cu luciri de binecuvântare şi de soluţie pentru recăpătarea liniştei. Atunci a primit un telefon de la o prietenă. O prietenă veche şi foarte apropiată, alături de care lucrase de multe ori înainte cot la cot.

– Ce faci? l-a întrebat ea.

– Contemplu abisurile şi firul de păr care desparte uitarea de nebunie.

– Hai să ne vedem. Am o propunere pentru tine.

S-au întâlnit la o terasă dosnică din spatele unor blocuri mizerabile aflate într-un cartier ce pe vremuri era fala comercianţilor din Bucureşti, dar care în zecile de ani de ciumă roşie ajunsese să rivalizeze Rahova şi Ferentarii ca fortăreaţă a celor mai împuţite şi feroce clanuri ţigăneşti.

– Uite despre ce e vorba, i-a spus ea. La mine la servici s-a ivit o posibilitate de colaborare la un proiect. Bani frumoşi, muncă nu cine ştie ce dificilă. Eu nu pot să lucrez direct la chestia asta, pentru că sunt angajată în alt departament, aşa că m-am gândit la tine să vii şi să semnezi un contract de prestări servicii. Facem munca împreună, ei te plătesc pe tine şi după aia împărţim banii.

A acceptat. Măcar aşa putea să amăgească foamea o vreme.

– Bine. Hai să vedem despre ce e vorba şi să facem un plan de acţiune, a spus el.

– A, e floare la ureche. Nu-ţi face griji. Facem totul împreună.

A semnat contractul. După aceea a sunat-o ca să pună lucrurile la cale.

– Măi, tu nu înţelegi că nu contează ce facem? Punem şi noi acolo nişte chestii şi gata. Se rezolvă. Dar, apropo, să ştii că vreau şaizeci la sută din sumă, i-a spus ea.

– De ce?

– Cum de ce? Păi eu am aflat de chestia asta şi te-am băgat şi pe tine. În plus, am nişte datorii de rezolvat.

A acceptat, cu inima îndoită. S-a uitat la prietena lui şi atunci a văzut pe faţa ei transformarea. A văzut imensa mască a interesului acoperind tot ce însemnase până atunci o fiinţă umană. A văzut omul nou, perfect adaptat mocirlei sociale. A mers până la capăt, şi-a îndeplinit obligaţiile, a încasat banii şi a plătit taxa. După aceea a avut viziunea clară a ceea ce avea să urmeze. A milioanelor de creaturi dispuse la orice pentru a-şi satisface doar interesele personale. Viziunea Styx-ului pe care sperase să-l treacă ajutat de prieteni, dar pe care urma să-l treacă doar singur şi însingurat printr-un ocean de suflete sterpe, reci şi golite de orice bătaie caldă de inimă.